Mă tem de foamea de prostie şi răutate oarbă
manifestată în exces de unii oameni
ce nu înţeleg mai nimic din drumul de urmat
şi se hazardează cu atâta plăcere hulpavă.
Iubirea aproapelui a devenit străină
nu-mi vine să cred,
încă mai visez să capăt aripi.
Nu pot să mărturisesc mai nimic,
închid toate părerile cu uşi ferecate,
ce gândesc nu pot să spun
şi las pentru vremuri mai bune.
Orice curaj
nu mă face mai doct,
dar mă expune minţilor bolnave.
-->
Comentarii