Simt cum nu ne mai iubeşte cerul
ce se lasă cu o plapumă de nori
şi varsă puhoaiele peste noi
ca un râu, fluviu, ori mare tulbure.
Tragem de margini să se ducă
dar lasă în urmă dezastru şi nămol
ne fură bucuria precum un corb
croncăne prin vecini moartea
Plângem durerea arsă-n lacrimi
în spaţiul devenit ruină
noi înşine am devenit obiecte
lăsate să putrezeacă-n umezeală.
Nu ne mai detaşăm prea mult
de arborele diluvian
din care am provenit.
ce se lasă cu o plapumă de nori
şi varsă puhoaiele peste noi
ca un râu, fluviu, ori mare tulbure.
Tragem de margini să se ducă
dar lasă în urmă dezastru şi nămol
ne fură bucuria precum un corb
croncăne prin vecini moartea
Plângem durerea arsă-n lacrimi
în spaţiul devenit ruină
noi înşine am devenit obiecte
lăsate să putrezeacă-n umezeală.
Nu ne mai detaşăm prea mult
de arborele diluvian
din care am provenit.
-->
Comentarii