Nu plâng ...

Nu plâng, e doar ploaia

ce dă strălucire  ochilor  mei.

În seara aceea,

pe trupul tău ferm de stejar

se-nălța fragilă iasomia,

iar eu găseam  adăpost în inima ta

și simțeam

cum inima  ta  bătea direct într-a mea.

Îmbrățișați eram  lumina

care și azi  ne  poartă  prin  lume,

ne-nalță spre cer.

Mă temeam, știam că în Rai

nu se intră în doi,

dar noi…

nu eram doi, ci un trup împletit

cu Raiul în noi

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->