Nu plâng, e doar ploaia
ce dă strălucire ochilor mei.
În seara aceea,
pe trupul tău ferm de stejar
se-nălța fragilă iasomia,
iar eu găseam adăpost în inima ta
și simțeam
cum inima ta bătea direct într-a mea.
Îmbrățișați eram lumina
care și azi ne poartă prin lume,
ne-nalță spre cer.
Mă temeam, știam că în Rai
nu se intră în doi,
dar noi…
nu eram doi, ci un trup împletit
cu Raiul în noi
Comentarii