Nu pot

Nu pot să cred 


Nu pot să cred că surâsul zilei 
se preface zbor şi apoi se întoarce 
început, lăsând în urmă ploi 
să şteargă,cu glasul zării 
tot ce a durut. 

Nu pot să cred că sub pleoapele noastre, 
stă universul să se mire 
de frunze ca un smintit, 
căutând urma fiecărui cuvânt 
orbit de o dragoste 
închipuită. 

Dar cred în cerul care le ştie pe toate, 
în simplitatea cuvântului, 
care desparte adevărul de minciună, 
în visul meu ce stă şi parcă 
îmi spune,că la pagina asta 
la care stau încă şi plâng, 
aş fi putut să te iubesc... 
şi eu,chiar o fac. 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->