Nu pot să cred

Nu pot să cred


Nu pot să cred că surâsul zilei
se preface zbor și apoi se întoarce
început, lăsând în urmă ploi
să șteargă, din glasul zării
tot ce doare.

Nu pot să cred că sub pleoapele noastre
stă universul să se mire
de frunze ca un smintit,
căutând urma fiecărui cuvânt
orbit de o dragoste
din depărtări.

Dar cred în cerul care le știe pe toate
în simplitatea cuvântului,
care desparte adevărul de minciună,
în visul meu ce stă și parcă
îmi spune că la pagina asta
la care stau încă și aștept
aș fi putut să te iubesc...
și eu, chiar o fac.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->