Deşi cerul este cam întunecat,
Nu uit niciodată ce mi-ai lăsat.
Mi-aduc aminte de fiecare clipă,
Când am zburat pe a iubirii aripă.
Trandafiri mi-ai adus mereu în dar,
Mai am câteva petale în sertar.
Zgomotul zilei dispare în noapte,
Rămâne clipa încărcată de şoapte.
De unde vine noianul de vise?
În suflet cu lacrimi sunt scrise.
Picură liniştea, ceasul este obosit,
Şi el multe clipe poate a trudit.
Întunericul câteodată mă apasă,
Chem luna să vină la noi pe terasă.
Când glasul zilei departe s-a dus,
Nu uit ce de multe ori mi-ai spus.
Simt cum inima face acum popas,
Nu ţine cont de ticăitul unui ceas.
Ostenită de toate...departe fug,
Privesc a cerului luminos belşug.
21.06.2017
-->
Comentarii
"Deşi cerul este cam întunecat,
Nu uit niciodată ce mi-ai lăsat.
Mi-aduc aminte de fiecare clipă,
Când am zburat pe a iubirii aripă."
Mulţumesc draga mea Aurelia!