O amintire din copilărie

1979352834?profile=RESIZE_1024x1024



 Pașii mă poartă
pe albe cărări de munte
vântul mă mângâie ...
cu adieri neobosite
sub sclipirea fulgilor
mi-e clipa albastră
în dimineața târzie
sunt singură,
ecoul întrebărilor mă răscolesc
prea repede trec anii
scântei din ei se aprind în gând
strivind covorul de zăpadă
mă opresc lângă bradul nostru verde
rămas în uitare...pierdut și singur
mă ninge încet,
dar privirea cerbului
mă scoate din visare
o caldă bucurie mă-nfioară...
amintirea din copilărie.
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->