O aromă de pin

[Nicolae Valareanu Sârbu]

Spiritul
pietrei cioplite
cum trupul femeii
se-nfăşoară-n lumină.

Din harul pe care-l respiră
cu stăpânire de sine
împarte la toţi.

Caută-n fructul tomnatic
culoarea dulce, ruginită
şi-i gustă miezul.

O aromă de pin
se lasă răcoroasă
peste sufletele împietrite.

Spiritul iese şi se înalţă
din forma şlefuită
fără de unghiuri.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]