în ochiul aprins sub geană
înregistrez lumea aceasta hulpavă
gata să transforme totul în zerouri
ca într-un nimic absolut
Sunt zile în care mă întunecă ştirile,
nesăbuinţa celor care produc frică sau moarte.
Trăiesc cu senzaţia că fuge pământul sub tălpi
pe albia disperării, un tăvălug pornit la vale
şi nimeni nu-l poate opri.
Dumnezeu, pe semne a fost scos din cauză
şi prînzeşte cu îngerii
foamea bogaţilor
în inimile nevoiaşilor.
Mai înainte de toate plânge aşteptarea
o cruce de purtat pe umeri,
până la restituirea normalului şi îndepărtarea nebunilor
angrenaţi într-o cursă unde moartea
aşteaptă la cotitură.
Dumnezeu să-i ierte şi să-i aşeze
balast în gropi pe drumuri
când vor deveni autostrăzi.
-->
Comentarii
La Tatăl său, în Cerul cel de sus?
De ce a vrut ca să se nască din Fecioară?
De ce o cruce grea pe umeri El a dus?
De ce a acceptat atâta umilinţă?
Pentru ce a fost El oare răstignit?
Care a fost vina Lui cea mare?
Răspunsul este : Pe oameni a iubit!