Sub apăsarea tot mai sufocantă
a gândurilor care rod
fiecare caută un drum
prin labirint.
Dintr-o peşteră sub pământ
strigă strămoşii şi nu-i auzim,
căutăm în memorie sensul
şi nu-l găsim,
ordinea lumii e-n dezordine.
Privesc,
tu înoţi prin desişul de suflete,
o frunză pe apa sâmbetei
care stăpâneşte veşnicia.

Comentarii