Mă-ndrept spre derdelușul vieții mele
Fără regrete, căzături sau lacrimi.
Adio, săniuță! Zbori spre stele,
Conservă-mi amintirea cu „usturimi”.
Ce mi-a rămas? Micuțul brad de Crăciun
Și visele de iarnă cu saloane
Și colinde, însă n-aștept niciun
Moș care să îmi bată la obloane.
Decembrie e trist și-i frig afară.
Colindătorii au uitat de mine?
Privesc pe geam cum ninge. O s-apară,
Căci sărbătoarea ține până mâine.
Un sunet vine din sufragerie,
Grăbit alerg să văd ce s-a întâmplat.
E telefonul, sună cu tărie,
Aveam impresia că l-am decuplat.
O voce, cu silabele-ncurcate,
Argumentându-și lipsa, chiar oftează.
Lasă, fetițo, că mai am bucate!
Zice bătrânul, însă doar... mimează.
-->
Comentarii