Dintr-un trecut zbuciumat
Ascunde-n amintirile triste
O întâmplare de neuitat
Un biet sărac mergând în singurătate
De toţi cei dragi dispreţuit şi părăsit
Cu sufletul flămând şi buzele-nsetate
Sa bea apă, lângă o fântână s-a oprit.
Găsi un bolovan de piatră
Obosit, uşor, capul de el a rezemat
Ii veni în gând un dor de lumea toată
Dar îşi aminti, că-i chiar de lume alungat.
Nu mai avu la ce se mai gândi
Atâta gând avu mai drag.
Resemnat, pleoapele uşor le alipi
Şi somnului, el, se lăsă furat.
In visul lui, o zână îi şopti
"Trezeşte-te, dă bolovanul la o parte
Sub el, o pungă vei găsi
Cu aur şi cu nestemate".
Aşa a fost, căci bolovanul
Era precum visase...
Sfârşise bietul, de acum, cu amarul
Şi-napoi la lume, iar se întoarse.
Cuprins de un zâmbet, rupt din durere
Reuşi bietul om, de îndată
A ucide triteţea şi cuvintele grele
In palmă păstrând, doar minunea aflată.
Trecător pribeag, acum mai chibzuit
Cu amară împăcare, gândea
"De n-ai bani, nu eşti iubit
Eşti alungat din lumea ta".
Ascunde-n amintirile triste
O întâmplare de neuitat
Un biet sărac mergând în singurătate
De toţi cei dragi dispreţuit şi părăsit
Cu sufletul flămând şi buzele-nsetate
Sa bea apă, lângă o fântână s-a oprit.
Găsi un bolovan de piatră
Obosit, uşor, capul de el a rezemat
Ii veni în gând un dor de lumea toată
Dar îşi aminti, că-i chiar de lume alungat.
Nu mai avu la ce se mai gândi
Atâta gând avu mai drag.
Resemnat, pleoapele uşor le alipi
Şi somnului, el, se lăsă furat.
In visul lui, o zână îi şopti
"Trezeşte-te, dă bolovanul la o parte
Sub el, o pungă vei găsi
Cu aur şi cu nestemate".
Aşa a fost, căci bolovanul
Era precum visase...
Sfârşise bietul, de acum, cu amarul
Şi-napoi la lume, iar se întoarse.
Cuprins de un zâmbet, rupt din durere
Reuşi bietul om, de îndată
A ucide triteţea şi cuvintele grele
In palmă păstrând, doar minunea aflată.
Trecător pribeag, acum mai chibzuit
Cu amară împăcare, gândea
"De n-ai bani, nu eşti iubit
Eşti alungat din lumea ta".
-->
Comentarii
Multumesc nespus, PRIETENILOR mei, care ma inconjoara! Da, deprimant, dar nu ireal... da, straniu pot spune ca, oamenii alearga in goana dupa bani, asa cum este si proverbul din batrani: "Am rude numai sarace, ca cei bogati nu ma cunosc!"
Sa deie Domnul sa fim toti bogati si mai ales sanatosi Amin.
Frumoasa poveste,frumoase versuri...transmite un mesaj foarte important din care ar trebui sa invatam...
FELICITARI Elisabeta!