Afară toamna dragă îşi ia zborul,
Soarele trist este tot mai ostenit.
O să-i duc în scurt timp iar dorul,
Printre nori ne priveşte cam ostenit.
Grădina şi-a schimbat culoarea,
Zilele sunt întunecate şi scurte.
Trece prin haina mea răcoarea,
Ţin minte… eram amândoi în curte.
Frunzele toamnei trec repede în zbor,
Gândurile dorm amorţite de frig.
Cu un şal mai gros mă înfăşor,
Unde este luna? Frigul este aprig.
Vântul a cântat şi iar mai cântă,
La uşa pe care de multe ori ai intrat.
Printre frunzele triste ceva caută,
O umbrelă mare, neagră am păstrat.
Văzduhul este obosit, totul se mişcă,
Peste ferestre, peste uşă frigul vine.
Toamna nu-şi mai opreşte morişca,
Zilele iernii multe, sunt aprige vecine.
18.09.2017
-->
Comentarii
Frumos! Felicitări!
Tristă dar frumoasă. Din suflet...
Avem aceleași gânduri...Chiar acum am compus o poezie despre toamnă tot tristă pe care am s-o postez ...