Cerul meu s-a rupt în două,
Norii grei s-au adunat
Și-n șuvoaie lacrimi plouă
Că ai plecat.
Nopțile întunecate
Țăndări astăzi s-au făcut,
Spulberând visele toate
Și m-a durut.
Vântu'-mi biciuie amintiri,
Gândul mi le-a răsfirat
Și în mine răzvrătiri
S-au deșteptat.
Te-alung de tot în astă noapte
Din taina visului curat,
Doar porți de suflet ferecate
Eu ți-am lăsat.
Nu mai avem nimic de spus,
Îmi voi vedea de al meu drum
Și să te uit eu mi-am propus...
Dar nu știu cum.
Caprar Florin
-->
Comentarii
Multumesc frumos doamna Ion Rodica Nicoleta !
cata tristete izvoraste din poemul dumneavoastra! Nu se poate sa nu simti durerea acestui poem, mai ales daca te-ai confundat cu aceasta traire candva. Trist, dar frumos... Speram, nu si adevarat!