- Amurgul bate mai tare la geam
Se leagănă multe frunze pe ram,
Multe gânduri din suflet au plecat,
Întunericul peste toate s-a lăsat.
Pe drumurile vechi se lasă noaptea,
Și vântul printre ramuri se împletea,
Mă caută altă amintire ca altădată,
Poate o lacrimă în suflet este uitată.
O vioară mângâie noaptea întunecată,
Cântecul este monoton așa ca altădată,
Primăvara reînvie printre pomi și flori
Bate vântul, împrăștie multe culori.
Acum mă mângâie altă primăvară
Văzduhul și florile mă cheamă afară,
Pe câte străzi ale sufletului m-am rătăcit,
Cu tine printre vise frumoase m-am întâlnit.
Într-un gând din clepsidră este o lume
Fiecare amintire are mereu un nume,
Liniștea peste copacii plini de stele,
Noaptea călătorește mereu printre ele.
O vioară mângâie noaptea asta senină,
Poate peste flori o ploaie mică o să vină
Caut de mult timp printre cuvinte scrise,
Primăvara călătorește mereu printre vise.
În odaia noastră se lasă mai multă tăcere,
Amintirile sufletului meu sunt o mângâiere,
Noaptea se înalță pe cer printre mulți nori,
Cerul acum liniștit fără zgomot, fără culori.
Picăturile ploii o poveste veche și adevărată,
Și primăvara asta , florile, ploaia mă caută,
Mă rătăcesc iar noaptea într-un mic vers
O lacrimă din sufletul meu acum am șters.
O vioară cântă și mângâie noaptea noastră,
Au inflorit mușcatele albe și roșii în glastră
Frumos aleargă petalele pe drumuri lungi,
Pleacă amintirile printre înverzitele crengi.
-->
Comentarii
Muzica vieții vibrează-n poezie
Și naște iubire și multă armonie.
Mulțumesc