Ce lungă mi se pare aşteptarea
în prag de seară, către asfinţit,
când dorul rătăcit ajunge iară
în cutele din gândul răzvrătit.
Tăcerile, mai reci ca niciodată,
rămân la un hotar nedeclarat,
pe dunga dintre somn și veghe
să pună-n leagăn dorul supărat.
Dar apăsat de cutele buimace
el caută-nspre ușa de la hol,
cerând obolul clipelor ratate
pe scara dintre do diez şi sol.
Acolo a rămas uitat tangoul
iubirilor cernute prin păcat
pe strunele viorilor păgâne
uitate în trecutu-ndepărtat.
Mai vin și amintirile haine,
ajung pe aripa acestui dor
în cugetul lipsit de apărare
sub umbrele iubirilor ce mor.
Tangoul readus pe înserate,
cu notele venite din trecut,
așază peste lunga așteptare
mirajul unui vis fără-nceput.
-->
Comentarii
Ar trebui să ne dați și nouă rețeta versului perfect. Am citit cu drag și interes. Felicitări!
Mulțumesc, doamnă Dorina Pop, pentru aprecierea elogioasă a versurilor mele! Nu cred că există o rețetă a versului perfect. Dar există rețeta versului scris cu inima și sufletul, cu migală și emoție...Așa fac eu.
Mulțumesc, Anișoara Iordache, pentru atenția acordată versurilor mele!
Romanță melodioasă cu accente minulesciene. Remarc spectacolul ludic al versurilor și abilitatea în construcția rimelor.
Site-ul este ușor accesibil și foarte bine gândit. Mulțumiri celor care l-au realizat!