Trag pleoapele ca o pătură, de frig, de somn, ochii.
Nici eu nu ştiu de ce. E zi plină, fără lumina dinafară.
(Doar sufletul zburdă cerul.)
Încă nu sunt cernuţi fulgii să-şi întindă albul.
Culorile ruginii ale toamnei, nu au terminat
de creponat frunzele
să le aşeze covor
sub tălpile dorului meu, să-mi lunece visul
pe faleza stropilor din gânduri.
Cu proptele sprijinite
în pomeţii obrajilor, aştept noaptea.
26.10.2014, ora 18,29’
-->
Comentarii
multumesc Lenus, o seara binecuvantata, Marius
Frumoase versuri!