Plânşi cu lacrimi, ochii ei strălucitori
mai curaţi decât roua florilor în dimineţile soarelui
se repetă-n fiecare zi obişnuită
rămân albaştri.
Ei vin tot mai des până-n zborul păsărilor
cum cuvintele se despart de vorbele şoptite
şi-i cântă-n inimă o melodie necunoscută
mai înţeleasă decât scopul unui sinucigaş.
Când moartea se va consemna pe o cruce
şi timpul se va topi în altul mai prietenos,
rămâne sclipirea acelor ochi ademenitori şi vii
prin care nimeni nu va mai trece.
Lor le dăruiesc acest nimb al dragostei imaculate.
-->
Comentarii