muşcat de umbre trecătoare
cerul pare de plumb
lumea temătoare
totul geme de greutatea apăsătoare a valului de ceaţă
cortina orizontului e grea de gânduri, de întrebări
tresar...
pare că cerul îşi deschide un ochi, apoi altul
lumina binefăcătoare înfloreşte speranţa
o rază
ca o pasăre albă
îşi îndreaptă zborul spre mine
o aştept
o cuprind în braţele timpului
o păstrez ca pe un giuvaer
talisman aducător de linişte
scriu o poezie
ecoul gândului umple de clocot simţirea
suspină ca un vals al florilor din primăvara mult aşteptată
arunc privirea peste vechile dureri
fâşii de senin defilează în zare
cerul trăiește o dată cu mine
eu
trecător de rând
mă închin în faţa ecoului cald
în semn de mulţumire.
Da ! ochii deschişi erau ochii lui Dumnezeu...
-->
Comentarii
va multumesc cu mare drag...
Recitit cu placere