alteori la o vîrstă cînd buzele tremură
o dată cu vîntul şi cred pesemne
că fiecare om e un Meşter Manole
şi fiecare dor o pasăre peste obrazul lunii.
Nalba de China se-ntoarce după soare
cu ironia suavă a propriei căutări.
În eternitate duminicile sînt fericite
laolaltă cu podurile, gîndurile,
gările cu fluturi în stare să treacă
prin ziduri tăcute şi pline de dragoste
ori de cîte ori deschid fereastra
spre necuprinsul toamnei.
Comentarii
Frumoase versuri!