Octombrie pleacă iar foarte supărat,
vântul printre ramuri goale s-a încurcat,
Simt cum vremea trece atât de ușor,
știu bine că frunzele niciodată nu mor.
Acum fac toamnei un frumos legământ
să ascund printre frunze fiecare cuvânt,
Atinse de brumă și mângâiate de vânt,
frunzele se lipesc liniștite de Pământ.
Noiembrie scrie iernii o mică scrisoare,
când Octombrie pleacă repede la culcare,
Nopțile călătoresc mult pe străzile pustii,
în sufletum meu numai tu toamnă iar revii.
Soarele pe cerul întunecat nu l-am văzut,
multe frunze printre amintiri au mai căzut,
Toamna a lăsat în curtea mea altă haină,
fiecare toamnă ascunde sub frunze o taină.
Octombrie se ascunde sub frunzele uscate,
toate au fost de ploi și vânt frumos colorate,
Gonește iar vântul toate frunzele la poartă,
este mai tristă în suflet și toamna câteodată.
Noiembrie aleargă tare în curtea mea fericit,
O altă toamnă pe drumuri mai lungi a pornit,
Vreau să am pe geamuri multe înghețate flori
mă gândesc la iernile copilărie mele deseori.
-->
Comentarii