Of, dor

OF, DOR...


Ce dor, cât turme nevăzute,
îmi trec hotarul pas cu pas
și nu te clatină și nu te
aduce-aici...unde-am rămas.

Întinde-mi mâna și dă-mi palma,
vreau ca să știu ce sunt, ce ești,
nu vreau nici râsul, nici sudalma,
vreau visul tău, să mă iubești !

Vreau ființa ta în stare pură,
nu vreau suișuri, văi, cărare,
vreau să te simt, să văd, natură,
nu temeri vreau...nici depărtare.

Sunt slab și norii grei mă calcă,
sub dealuri sunt în continuare,
prin râpe plângerea-mi de salcă,
în depărtări, un chip din zare.

Te vreau culori în stare pură,
un orizont te vreau, să-l văd,
nu o ambiguă natură,
vreau clarul tău...nu vreau prăpăd!

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->