Oglinzile cerului
Vasile Neagu-Scânteianu
De mici privim cerul cu stele,
La început doar cu mirare,
Punând timizi câte- o - ntrebare-
Să înţelegem ce sunt ele!
Când creştem mari privim tot cerul,
Urcăm spre el iubiri şi vise
Ce le- am dori pe boltă scrise-
Dar nu ştim încă ce- i misterul!
Apoi,un timp,uităm de toate,
Trăim doar clipa trecătoare,
Cu frenezie şi- ncordare-
Ca sclavi visând la libertate!
Trăim cu poftă efemerul
Ori vrem averi din lucruri moarte,
Să ne conducă mai departe-
Lăsând în urma noastră cerul!
Trăim seduşi doar de dorinţă,
Ne amagim cu lux şi- averi,
Dar ele- ncet devin poveri-
Şi toarnă- n suflet suferinţă!
Şi-abia când bătrâneţea vine,
Stăm şi privim din nou spre cer,
Cu chipul palid şi stingher-
Cât sufletul pe- aici ne- o ţine!
Din efemer spre veşnicie-
Privim la fel ca în pruncie...!
29-08-2016
-->
Comentarii