Omul frumos

Omul frumos

Trebuie să fiu iar prietenă cu mine, 

Numai eu știu ce este acum bine, 

Cu un zâmbet lacrimile le gonesc, 

Adesea cu sufletul meu să vorbesc.

 

E frumos omul care mereu zâmbește,

Numai în  credința adevărată el trăiește,

Poate vremurile acum sunt mai grele,

Mă rog la Dumnezeu și uit repede de ele.

 

Omul este făcut în viață să iubească,

Cu cerul și cu sufletul să vorbească,

Să zâmbești și atunci când te doare, 

Dumnezeu îți va trimite o rază de Soare. 

 

Poate multe necazuri acum m-au lovit, 

Și printre lacrimile vieții am călătorit, 

E puternic omul care se roagă, se ridică, 

Să te rogi la Dumnezeu și să uiți de frică. 

 

Acum seara peste casa mea se lasă, 

Să te rogi atunci când te așezi la masă, 

Îmi place ziua să citesc mult și să scriu  

Dimineața mă rog, ziua și noaptea târziu. 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->