-Vrednicule…câţi ani ai?
-Treizeci, nea Gabi…
-Numai bun de treabă! Dar munceşte careva din casa voastră?
-Hî hî, hî! Nu putem, că suntem bolnavi amândoi, mânca-ţi-aş! Ea are cu şalili, eu cu capu’! Mă inervez rău, să moară mama! Să nu stai în faţa mea când mă inervez…sparg, rup, omor…nu ştiu ce fac. Mai ales dacă sunt beat, e mai rău… Mi se face pă urmă rău şî zac cu săptămâna în pat.
-Da. Înţeleg. Cu ,,şalilii” bolnave, săraca nevastă-ta ţi-a trântit opt copii, iar tu cu sabia asta hrăneşti atâtea guri… cât de bine pricep! Aş fi preferat să nu fi înţeles aşa de multe… Nu întotdeauna e bine să le pricepi.
-Da’ dă ce îţi baţi capu’ , bre, nea Gabi?! Uite, eu nu ştiu carte dăloc. Pui deştu’ sau trag linie când mă pune careva să semnez un act. Dă citit, n-am citit în viaţa mea şi nici nu-mi trebuie. Ăştia care citeşte e cam nebuni. Nu vezi că doctorii, profesorii, avocaţii şi popii e cam duşi cu pluta? Ai dracu’ , zici că vorbeşte limbi străine când deschide gura.
-Ai vorbit tu cu ei? Nu prea îi înţelegi, bag de seamă.
-Da, am angajat un avocat când am ajuns prima data la răcoare şi mi-a luat banii dăgeaba. Tot la puşcărie am ajuns. Parcă omorâsem pă cineva! L-am zgâriat pă unu’ cu sabia, cât să-l bag în boale şi să nu-mi mai ceară banii dă aveam să-i dau. Şi m-a condamnat trei ani… Vorbea ăia ai dracu’ la trebonal, dă parcă era engleji. O boabă n-am priceput. Dacă aveam sabia la mine, îi învăţam eu cum să să poarte şi să vorbească cu mine…
Caty Urucu - Onoare, Caracter şi Adevăr
-->
Comentarii
Mulţumesc!
Mulţumesc mult, doamnă Lenuş
Lecturat cu drag....Felicitări!