Oricum finalul este acelaşi...
Acelaşi steag fluturând
Peste sufletul îmbătrânit şi plâpând.
Aceeaşi sete de infinit
Şi traseul către piscul
Precum un şoim înfometat de dureri...
Era parcă ieri
Când temerar, zburam spre înalt,
Transcendent... Acum sunt un val
Risipindu-se pe nisipul de jar
Al plajei de vise.
Rolul fatal... câte poeme nescrise!
Catacombe de stele
Mă poartă-n pojarul nestins...
Chiparoase, lalele,
Plang cu petalele lor.
Ulltimul rol...
Traseul stâncos, un val furios...
Apoi mersul lin spre altarul divin.
Oricum optăm pentru acelaşi sfârşit,
Dureros şi amar -
O umbră risipindu-se iar.
O victorie a morţii
Dusă ca trena unei mirese,
Până la capătul infinitului.
-->
Comentarii
Am poposit cu plăcere!