Ĩn cadrul orașului în care locuiesc, există o Biserică ortodoxă franceză./1/ Încet, s-au instalat divergențe dogmatice care au determinat veritabila schismă catolici - ortodocsi de la final. Este sigur faptul că ruptura din anul 1054, nereparată nici până în prezent, a fost cu ridicarea reciprocă de anateme în anul 1965, între Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Athenagoras.
Ea a condus cele două părți ale lumii creștine, la o ostilitate fără nuanțări, una raportată la cealaltă, cu rare excepții individuale.
Amintirea cruciadelor este prezentă și azi în sufletul grecilor și chiar al rușilor care, conduși de Alexandre Nevsky, au trebuit să-i înfrunte pe cavalerii teutoni.
O scrisoare pastorală a fost publicată în anul 1854, odată cu Războiul Crimeei, de către Pr. Berteaud, Episcop de Tulle, prelat ultramontanist, care s-a exprimat negativ asupra ortodocșilor orientali, ca și cum ar fi periculoși pentru Biserica creștină.
Motivul invocat de el a fost acțiunea Patriarhului Fotie. Acesta, care a trăit între anii 810-895, Patriarh al Constantinopolului, s-a aflat în dezacord cu Patriarhii Romei Nicolae I, Adrian I și Ioan al VIII-lea.
După schisma din anul 1054, poziția sa a servit drept model în fața Romei. Autor al "Tratatului despre Sfântul Duh",Fotie a combătut "Filioque" prin Anexa a II-a/ 3/. El a organizat Misiunea Sfinților Chiril și Metodie asupra slavilor.
Biserica Ortodoxă în Franța
Emigrația rusă a adus ortodoxia în occident. Înainte de Războiul I Mondial din anii 1914-1918, și de apariția emigrațiilor masive în Europa Occidentală, unele medii intelectuale occidentale, în special franceze și germane, au dorit să se intereseze de cultura și gândirea rusă, iar în legătură cu acestea de Ortodoxie. În Franța în mod special, interesul a fost pentru artă și modul de viață rus.
Prin intermediul icoanelor și a cântărilor bisericești,al literaturii, muzicii, teatrului și baletului , picturii ruse, dar și prin contacte amiabile cu familii ruse, a apărut dezvoltarea credinței ortodoxe în viața cotidiană.
Fervoarea familiilor ruse i-a sedus pe francezi, care au făcut cunoștință cu viața intimă a acestora.
Aceștia au denumit-o pietate rusă. Începând cu secolul al XIX-lea, clasele avute ruse aveau obiceiul să se stabilească, sau să viziteze Franța.
În locurile de concentrare a familiilor ruse,au fost ridicate biserici proprii, întreținute de Statul rus apoi, și conduse de un Preot. Aceste biserici au constituit puncte ale primului val de emigrație.
Începând cu secolul al XX-lea, respectiv anul 1924, anul recunoașterii Statului sovietic de către Franța, aceste biserici au devenit Parohii.
S-au construit apoi și alte Parohii pe lângă acestea. În Franța, pe lângă ruși, trăiesc grupări ortodoxe de origini diverse precum: sârbi, georgieni, bulgari, români, coordonați de Patriarhatele din țările respective.
Majoritatea oamenilor din aceste țări au venit să lucreze temporar, până la începerea celui de-al doilea Război Mondial în 1939, ulterior venind ca refugiați politic.
Colonia rusă din Franța a făcut eforturi importante pentru menținerea nivelului său cultural și a nu își pierde identitatea națională. Profesorii emigranți s-au constituit în: Academia Rusă, Liceul rus, Conservatorul " Serghei Rahmaninov" depindeau de Societatea muzicală rusă, apoi a urmat Asociația studenților creștini ruși.
S-a creat Institutul "Saint Serge" datorită susținerii YMCA respectiv "Young Man Christian Association". Biserica fostă germană a fost restaurată în stilul rus al secolului al XVI-lea de către Stilietsky, un celebru decorator rus de teatre, specialist al acestei epoci.
De la început au venit aici o diversitate de teologi, apărători ai monasticii ruse. Până în 1930, s-a dezvoltat învățământul rus în Franța .În 1925 s-a întemeiat "Confreria Universală-Sfântul Fotie". Grupul de teologi tineri liturghisitori au publicat un "Manifest" al acestora.
În anul 1928, în "Biserica Confrerială din Saint Claud", cunoscutul dogmatician Vladimir Lossky care a trăit între anii 1903-1958, li s-a alăturat. El a fost fiul cunoscutului filosof Nicolas Lossky.
Acest teolog remarcabil este autorul unor lucrări precum "Teologia mistică a Bisericii Orientale", "La procession de Saint Esprit -Despre Sfântul Duh","Vision de Dieu-Vederea Lui Dumnezeu", "A l' image et a la ressamblance de Dieu -După chipul și spre asemănarea cu Dumnezeu", "Theologie negative et connaissance de Dieu chez Maître Eckhart - Teologia negativă și cunoașterea lui Dumnezeu la J. Eckhart", etc.
În anul 1928, Eugraph Kowalewsky, al cărui nume este indisolubil legat de Ortodoxia din Occident, a fost ales membru permanent al Consiliului Parohial și în același timp al Confreriei.
Bibliografie
- Maxime Kowalewsky,"Orthodoxie et Occident, Rennaissance d' une eglise locale", Bibliothéque du Christinaisme, Carbonnel Editeur, 1983.
-->
Comentarii