Ostatic, la poarta fericirii
Palatului de nea
din albastrul zărilor,
prin grădini de curcubeie
Domnul meu
se plimba tăcut pe cununi de slavă
în Impărăţie.
Pierdută în Univers,
pe drumul meu prin noapte,
îndată L-am recunoscut,
pe Cel înjunghiat ca Mielul
din marea-i bunătate.
Înviat, în noaptea albă a mântuirii
ca întâia zi a zidirii
îmi surâdea.
Privind prin veşnicie
mi-a zis : "Întoarce-te în lumea ta",
ştiind, că şi eu va să viez,
în Primavara ce va urma să vie.
Palatului de nea
din albastrul zărilor,
prin grădini de curcubeie
Domnul meu
se plimba tăcut pe cununi de slavă
în Impărăţie.
Pierdută în Univers,
pe drumul meu prin noapte,
îndată L-am recunoscut,
pe Cel înjunghiat ca Mielul
din marea-i bunătate.
Înviat, în noaptea albă a mântuirii
ca întâia zi a zidirii
îmi surâdea.
Privind prin veşnicie
mi-a zis : "Întoarce-te în lumea ta",
ştiind, că şi eu va să viez,
în Primavara ce va urma să vie.
-->
Comentarii
Ce mare surpriza am gasit aici!!!... numai scumpi prieteni! Dragilor multumesc cu tot sufletul. As fi dorit sa intru pe Poarta Minunata, sa scap de chinurile de fata, dar iti trebuie de aici de pe pamant, o diploma de merit si eu n-am obtinut-o inca. Iata, Iisus m-a reintors, ca Acolo nu intra cei nepregatiti ca mine. Si totusi pana la ora aceasta tot n-am invatat, ca sa pot lua nota de trecere. Va doresc tot binele din lume . pup.
Minunat poem...Felicitări!
ştiind, că şi eu va să viez,
Să fie, întocmai!
Cu drag
Minunata Prietena! Mii de multumiri,
.Doamne ajuta!
Minunat poem!Felicitari