Adâncul
rugului aprins,
luminat e
de scânteia speranţei
zilei de mâine
din necuprinsul
zilei de astăzi albastru
coborât în negura de ieri
şi joacă şotronul
în forma crucii
cu pietre aruncate-n numărul
clipelor
ce ne cuprinde
mai devreme
sau
mai târziu pe toţi
în unu,
în doi,
în trei
până la nouă
încercând întoarcerea
copilăriei
când prea târziu
e
să ne cerem iertare
şi păcatelor noastre…
-->
Comentarii