Marea, sfâşierea întunericului la ţărm,
valuri uriaşe...vapoare aşteptând plecarea
şi tu locuind în golful unui gând.
Nervii-ţi silabisesc tăcerea şi ploaia,
topesc arama pe frunze.
Înhămat la trăsurile toamnei
îmi bate vântul prin vise,
aud voci galbene în pădurile mării,
mi se lovesc obsesiile cu fruntea de lut.
În depărtare bat clopotele nopţii-n surdină
enigmele vieţii locuiesc în chirie,
cu aripi înflorite din seminţe de gând
cândva o să culeg luceferi pe mările cerului
şi ne vom uni în univers.
-->
Comentarii