Pășește iarna-ncet pe strada noastră,
Cu platină în plete și-n privire,
Sub prispa gheții, slabă-mpotrivire
Reginei cu pretenții de săiastră.
Coroana-i diafană adumbrește
Secundele cu tâmplele cărunte,
Ascunse, degerate, sub o punte,
Pe care lâncezeala fulguiește.
Prin viforul ce-mbrățișează bezna,
Recită anotimpul vechi litanii,
Ursuze creste devenit-au anii,
Silfidă-i neaua, sărutându-mi glezna.
În albul ireal se-adună gânduri,
Prizoniere-n cupa rece-a firii,
Doar cetina subscrie nemuririi,
Schițând sinetul sorții printre rânduri.
-->
Comentarii
Mulțumesc, Aurelia și Mihai, pentru lectură și semnele lăsate, pentru comentariu (Aurelia)! Cu prietenie,