Toamna e făcută din cuvinte frumoase,
Merg pe al frunzelor covoare groase.
Văd un păianjen, acum vrea să ţeasă,
Trec pe lângă el şi văd pânza deasă.
E frig, îmi place mult să culeg frunze,
Le aşez pe toate într-un bol, sunt treze.
Doar un păianjen mic rămas de aseară,
El vrea să le mintă că este vară afară.
Mi-e greu să înţeleg unele persoane,
Când bate vântul au deja frisoane.
Care nu ştiu să se bucure de puţin frig,
Le dau la toţi oamenii trişti un covrig.
Am pe masă gutui, prune și struguri,
În cămară bunătăți, compoturi şi dulceţuri.
Dar iată că printre toate acestea înşirate,
Stă un păiajen atârnat bine de toate.
Îl iau uşor, cu grijă, e mic şi-l arunc în curte,
Acolo unde îi este cald printre frunzele multe.
Dar îmi amintesc un cântec, merg pe cărare,
E toamnă, e frig, e frumos şi fără soare.
-->
Comentarii
Mulțumesc pentru frumoasele comentarii.
paianjenul cel mic... eram eu
trimes de Dumnezeu -
am poposit putin in casa ta
dorindu-ti compania...
Nicoleta !