Pământul
Pământul meu sărută și pasul tău și zarea,
în dangătul de zori vestind o dimineață,
sculptate în povești erau munții și marea,
când te-am sorbit în mine, din tălpi până pe față.
Doar cerul tău-i ninsoare, de alb, pe gât pe buze,
cu palmele deschise surâs alerg din mine,
mi-e amintire toamnă, în dorul meu de frunze,
un gând pierdut în visuri s-a colorat de tine.
Vezi cerul tău-i cântare, când îngerul îți spune,
noianul meu de doruri, ce năpădesc din greu
și peste alb ne lasă un alb ca rugăciune,
când roua mea oftează :iubito, cine-s eu ?
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Vezi cerul tău-i cântare, când îngerul îți spune,
noianul meu de doruri, ce năpădesc din greu
și peste alb ne lasă un alb ca rugăciune,
când roua mea oftează :iubito, cine-s eu ?
Foarte frumoase versuri, drag prieten!
Lecturat cu plăcere