Ochii încă nu văd
calea pe care am gândit-o
printre minunile lumii
ce nu se mai termină-n moarte.
Nu-i ştiu întinderea şi perceptele,
simt doar adâncul închis în cuvinte
ca izvorul unui fluviu în munţi.
Timpul furat mi-a lăsat graba lăuntrică
prin care voi învinge necunoscutul.
Nu mă cauta în această masă amorfă
ce se zbate în propria umilinţă,
ţi-am lăsat poarta deschisă
pe dincolo de visul albastru,
când o să vii toţi te vor asculta
din amvon cum predici nesfârşitul.
-->
Comentarii