La capăt de noapte
cu tâmplele albite
un albastru murdar
se răsuceşte fluid
înfiorare de reci chemări
Între lumină şi întuneric
ţi-aud tristeţea
neputinţă
să-ţi înfrângi
răscolirea furtunilor în adânc
lacrima aceea de înflorire
într-o tomnatică primăvară
desferecare de zbor să-ţi fie
sevă ultimului anotimp rămas
înainte de strigătul tăcerii
şi păsările albe
păsările albe…
prin limpeziri de foc
zbatere
spre miezul vibraţiei supreme
Comentarii
Ia uite cât de profundă ştiţi să fiţi!
Felicitări!
.
Aurora, cu drag
Cu acelaşi drag!