Până să mă trezesc

Până să mă trezesc
am dormitat pe aripi de fantasme.
Mi-am pus capul pe perna de nori
și am avut lumea așternută la picioare.
Am crezut că o voi moșteni,
dar viața m-a trezit brutal, fără menajamente.
Ascuțișul sabiei de zile
a tăiat în carnea mea până la sânge.
Întâi am fost copil, apoi adolescent.
Maturitatea nu s-a lăsat prea mult chemată.
Bătrânețea vine din urmă în acorduri de vals.
Părul meu primește neaua anilor
și corpul mi se transformă.
Câteodată nu mă mai recunosc.
Mă privesc în oglindă
și mă întreb:
-Asta sunt eu? Unde mi s-a ascuns copilăria?
Până să mă trezesc eram invincibilă,
iar acum mi-am dat seama
că am o perioadă de garanție
și că eternitatea e dincolo de hotarele lumii...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Draga Constantin Bidulescu, multumesc pentru apreciere!

  • Draga Nitu Constantin, multumesc pentru trecere!

  • Draga Lenus Lungu, multumesc pentru popasul facut!

  • Draga Nicoleta Mija, multumesc pentru popas si apreciere!

  • Draga Coeneliu Neaga, multumesc de trecere si sfaturi, dar cine cunoaste cum scriu stie ca eu pun mai mult pret pe sentimentul care m-a facut sa compun poemul decat pe constructia lui. Pur si simplu nu mai pot interveni, deoarece nu mai am acele sentimente. 

  • Întradevăr, eternitatea este dincolo de hotarele lumii...Ce mult mi-a plăcut acest vers! De altfel întregul poem...Însă cred că mai trebuie lucrat, mai trebuie șlefuit, pentru a-i da întreaga strălucire de care are nevoie. Încercați să puneți în ordine ritmul fiecărui vers. Cu prietenie și fără orgolii, Corneliu Neagu

  • Frumos!

  • Minunate versuri!

  • Draga CIOBOTARIU MARIA, multumesc pentru popas!

  • Draga Mihai Ștefan Arsene, multumesc pentru apreciere!

Acest răspuns a fost șters.
-->