Ne descotorosim de obiceiurile proaste,
punem pansament pe rană,
misterul se destăinuie.
O pisică îţi taie calea,
subconştientul trezit lucrează,
apare nedumerirea
de ce voinţa nu intră-n acţiune.
Un cuvânt de îmbărbătare
întăreşte şansa în care crezi,
literele se zidesc aidoma pietrelor în zid
până ce cuvintele formează castelul
la poarta căruia dorm poeţii.
In continuare e strada spre gară
cu cârciumi şi spelunci sordide
şi beţivi cu pretenţii de boemă.
Durerea şi sărăcia curg uzate ca uleiul
pe caldarâm în gropi.
Noaptea se apropie ca o bătrână ţigancă
pufăind o ţigare ieftină.
Pâcla cenuşie din tine
iese din piele prin toţi porii,
nervi veninoşi te invadează,
incertitudinea te găseşte gol,
părăsit pe un drum
fără întoarcere.
-->
Comentarii