Trec anii, adunați în viață,
Și Prîslea spre viitor...se-nalță,
Urmat, îndeaproape, de mezină,
Soarta punîndu-le, din plin,”benzină”.
Au pus în vitrină jucăriile dragi,
Încîntări ale sufletului – magi –,
Ca să pornească pe alte poteci,
Mintea ca s-o-ncarce cu...biblioteci.
Emoție mare la plecare – pregătire –
Pun-n ochii lui Pătrățel uimire:
– Ceva nu-i bine, de bunăseamă,
Nimeni nu mă mai bagă-n seamă.
Strîns duios în brațe, la despărțire,
De Prîslea și mezină, cu iubire,
Se strecoară-n stradă. – Fără mine
Plecați? Parol, nu se cuvine!
Vesel aleargă, înainte și-napoi,
Simțind că pașii-l poartă spre lumi noi.
Nici trenul nu-l mai sperie, la gară,
Și așteptă să urce toți pe scară,
Sperînd că totul este doar în joacă,
Cuminte, așteaptă să se-ntoarcă,
Dar norocul nu ține cu el, deloc,
Trenul începînd s-o ia din loc.
Lacrimi, brăzdează fața copiilor,
Rupînd zăgazul amintirilor,
Privind la Pătrățel, un punc în zare,
Pînă cînd și acesta dispare...
Mdraesculum 21.09.2012
-->
Comentarii
Mulțam, doamna Corina! Ma bucura aprecierile de la cineva avizat...
Domnule Munteanu, mulțam! O încîntare a ochiului și a sufletului...
Bine, tizule!, am retinut...
Cami, ma bucur de trecerea prin ograda mea. Sa nu-ti lipseasca, niciodata, buna dispozitie!
M-a binedispus poemul tau, Mircea! Frumos!
Credeam ca am trecut de nivelul "domnule". Nu... "tizule"?
Un...ochi neutru vede altfel si ma bucur daca mi-a reusit. Multumesc, domnule Munteanu!
Multumesc, Lenus! Mi-a fost forte drag Patratel...
Reusita, felicitari!
Ce frumos, citit cu drag....Felicitări!