pan
în poiene de pădure
pan dansează peste frunze
cu femei pline de draci,
în poiene de pădure
se-aud cântece ecou,
luna bearcă spânzurată
pe-o creangă,
drept mantou.
pan dansează nebunește
c-o budelcuță de vin,
mi le ia, mi le-nvârtește
și femeile, regește,
i se-nchin.
la petrecerea absurdă
și homer,
bea potirul cu leurdă
pân la cer.
pan, cu cinci femei la dans,
sprijine cerul cu mâna,
dans rotund,
ce ține cu săptămâna.
s-a rărit de toamnă codrul,
luna sabie se face,
pan începe iar să joace,
ca nebunul.
sunt libații dintr-o lume,
ce-a luat-o demult la vale,
chiraline, mascarale,
deșuchiate, hangarale,
tanțe cu ilicul rupt,
ce pe bietul om l-au supt.
…în mijlocul astei toamne
îl jelesc doar două doamne,
știrbe și coclite foc,
a avut și pan noroc,
altfel rămânea stingher,
se ducea singur la cer....
miercuri, 5 septembrie 2012
-->
Comentarii
Mi-a plăcut mult ironia fină din această...baladă modernă.