Pe rafturi strânse-n linii de trecut,
Se-așază viața-n praf de nostalgie,
Pe etajera mea cu multe amintiri
Un univers întreg de mărturie.
Copilăria-i într-o scoică ca o perlă mică,
Ce încă mai păstrează glas de mare,
Iar tinerețea, ca o floare înflorită,
Mai lasă-n cărți parfum de căutare.
Mai sus stă dragostea, o veche ramă
Cu două chipuri prinse-n zâmbet cald,
Și nopți de dor ce-au ars ca o flacără.
Privesc la tot ce-am strâns și ce-am pierdut:
Pe lemnul vechi, sub timpul de smarald,
E viața mea — un vis nemaicunoscut.
-->
Comentarii
Sigur, ar mai putea fi și varianta...😉
Pe rafturi strânse-n linii de trecut,
Se-așază viața-n praf de nostalgie,
Pe etajera mea cu amintiri
E haz de necaz și multă veselie!
Copilăria-i un genunchi julit
Și-o boacănă ascunsă sub covor,
Iar tinerețea-i un bilet pierdut
La primul tren spre primul meu amor.
Mai sus stă dragostea, un vechi portret
În care strâmb ne-am pozat amândoi,
Și-un premiu de „cel mai aiurit portret”.
Privesc la tot ce-am strâns și ce-am trăit:
Pe lemnul vechi, cu glume noi și vechi,
E viața mea — un dans cam zăpăcit!😀