Parfumul singurei iubiri

Parfumul singurei iubiri
de Gabriela Mimi Boroianu
23.05.2018

*

Între coperți de suflet te ascund
Și te citesc cu-o sete viscerală,
De parcă-aș vrea în minte să-ți pătrund
Și să te-aduc ființă-n viața-mi goală.

*

Să-mpart cu tine o respirare nouă,
Senin ascuns în ochiul azuriu,
Să răspândești râzând, atunci când plouă,
Culoarea lui pe ceru-mi plumburiu.

*

Să-ți dăruiesc un necuprins albastru
Trecut prin coșul pieptului - secunde
Și-nchis, un zbor, în versul meu măiastru
Să-l desfășori de vrei către oriunde!

*

Să te îmbrac în mângâieri-mătasă,
Din praf de stele să-mpletesc cunună,
Și-n visul meu să poposești mireasă,
Iar timpul lui nicicând să nu apună!

*

Dar fiecare pagină mă doare...
Cuvintele?! par simple năluciri.
Rămâi iluzia ce-n zori dispare
Purtând parfumul singurei iubiri...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Onorată de apreciere, Paul! Mă bucură enorm popasul tău lângă versul meu. 

  • Adevăratele idealuri nu se împlinesc niciodată. Eternitatea iubirii constă în intangibilitatea ei.
    Mi-a plăcut poemul. Mirajul se spulberă în tristețea ultimei strofe, dar lasă în urmă savoarea unicei iubiri. Felicitări, Gabi!
  • Te îmbrățisez, Gerra! Mulțumesc frumos!

  • Oriunde fie-ți zborul cât mai nalt! Și iubirea va rotunji măiastru ființa!

    Cu drag.

  • Mulțumesc frumos, Maria!

  • Prețuire și drag!

Acest răspuns a fost șters.
-->