Parfumul singurei iubiri
de Gabriela Mimi Boroianu
23.05.2018
*
Între coperți de suflet te ascund
Și te citesc cu-o sete viscerală,
De parcă-aș vrea în minte să-ți pătrund
Și să te-aduc ființă-n viața-mi goală.
*
Să-mpart cu tine o respirare nouă,
Senin ascuns în ochiul azuriu,
Să răspândești râzând, atunci când plouă,
Culoarea lui pe ceru-mi plumburiu.
*
Să-ți dăruiesc un necuprins albastru
Trecut prin coșul pieptului - secunde
Și-nchis, un zbor, în versul meu măiastru
Să-l desfășori de vrei către oriunde!
*
Să te îmbrac în mângâieri-mătasă,
Din praf de stele să-mpletesc cunună,
Și-n visul meu să poposești mireasă,
Iar timpul lui nicicând să nu apună!
*
Dar fiecare pagină mă doare...
Cuvintele?! par simple năluciri.
Rămâi iluzia ce-n zori dispare
Purtând parfumul singurei iubiri...
Comentarii
Onorată de apreciere, Paul! Mă bucură enorm popasul tău lângă versul meu.
Mi-a plăcut poemul. Mirajul se spulberă în tristețea ultimei strofe, dar lasă în urmă savoarea unicei iubiri. Felicitări, Gabi!
Te îmbrățisez, Gerra! Mulțumesc frumos!
Oriunde fie-ți zborul cât mai nalt! Și iubirea va rotunji măiastru ființa!
Cu drag.
Mulțumesc frumos, Maria!
Prețuire și drag!