Ne pleacă pe rând amintirile verii,
Verdeaţa din frunze se scurge tăcută
Pe-o cale ascunsă, de noi neştiută,
Iar o parte din zi se dăruie serii.
Sunt semne că toamna începe să vină.
Priveliştea-n jur e urâtă şi sumbră,
Cad frunze din pom şi se-aşează pe umbră.
Din toamnă... s-a dus nelipsita grădină.
Azi omul modern are alte metehne.
Şi ceapă şi varză, ia totul de-a gata,
Ignoră total ce-a-nvatat de la tata.
Nici focul în cas’ nu-l mai face cu lemne.
E totul schimbat, obiceiul şi portul.
Parcă toamnele vechi s-au dus la plimbare.
A rămas în poveşti scârţăitul de care.
Conservele toamnei… aşteaptă importul.
-->
Comentarii
Maiastre vorbe! Felicitari!
Frumos poem
Si totusi... a ramas ceva, ceva care este la fel mereu de frumos.Toamna ramane regina gandurilor de seara cand ...mereu ploua cu amintiri ascunse de verdele crud din vara, rascoleste peste tot, tot, iar si iar. Uf! inima, neasculatoare de loc, vrea si iubire, vrea amintirea, vrea si daruie melancolie, visare...Toamna "ploua" cu de toate, peste tot si toate.