Nu ştiu dar cred că eşti femeia fugărită de sentimente
admonestată de orgolii nemăsurate
în plină stradă a oraşului căzut în rugină,
te zbaţi să scapi de poftele mărunte ale nopţii
sânii tăi zvâcnesc de iubire
şi nimic nu-i înduplecă să se lase furaţi
de promisiunile cuibărite în vorbe goale.
Partea ta cea mai bună ce-mi hrăneşte interesul
e atât de aproape de inima mea fumegândă
c- aş putea să-mi ard tristeţea agoniei
în acel numitor comun împreună,
emblemă aşezată pe frunţile noastre limpezi,
ape învolburate de munte
ce nu se lasă oprite de zăgazuri simple
în care ne scăldăm trupurile goale
şi ne cuprindem unul în altul bucuriile şi frustrările
ca într-un perete al casei sufletului
de care atârnăm portretul de miri.
Tot ce urmează e doar un drum
hărăziţi să-l parcurgem cu orice obstacole.
-->
Comentarii