Se zbate jalnic pasărea în cușcă,
Vrea libertate: să zboare spre cer,
Dorul de tine mă seacă, mă mușcă,
Și doar atâta, iubito, îți cer:
Dă-i drumul să zboare, cu vorba dulce,
Fă-o să cânte, prin zâmbetul drag.
Primeşte-o în pomul tău să se culce,
Iar dimineața, hrănește-o în prag.
Nu vrea să moară, visează la bine,
Merită cerul și-un pic de amor...
Tot timpul, cu gândul, e doar la tine,
Dar tu o faci ca să plângă de dor.
Sufletul meu amărât de la viață,
Este pasărea, de care vorbesc.
Și chiar de ea va dispare în ceață,
Oricum știi bine, că eu... te iubesc.
Imagine din Internet
-->
Comentarii
Mulțumesc la toți din suflet pentru lectură și apreciere!