Pasărea mării

Pasărea mării 

Pe roci sparte, 
acolo unde 
iubirile 
zac naufragiate 
şi bolovanii însângeraţi 
departe 
îşi cântă durerea, 
strigătul de teamă 
a unui pescăruş 
se desprinde de mare, 
în timp ce 
nisipul 
te-ngroapă adânc, 
înainte 
de a naviga spre moarte. 

Lipsa luminii, 
acolo unde 
soarele 
nu a strălucit niciodată. 

Atins, acum, de lună şi de stele, 
întunericul este 
floarea 
condamnată la moarte, 
în această lumină strălucitoare. 

Ai simţit briza 
ce trece 
peste orchestra mării, 
un indiciu ireal 
de ceea ce urma să se întâmple, 
în care viaţa spune 
că nu este doar 
un colier de caractere. 

Vârfurile aripilor trec, 
în viteză, 
atât de repede 
prin imaginea zborului. 

O pată minunată de culoare 
şi visul, 
din imaginaţia ta, 
nu s-a pierdut, 
e aici, cu tine mereu... 

56280010_7098752_23438993.jpg 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->