şi-a pierdut glasul
încercase să zboare pe lumină
şi s-a speriat
de moarte
oamenii nu o recunosc
nimeni nu ştie cum arată
are culoarea nopţii
şi-n corp
tuburi cu aer
ziua se ascunde-n ruinele cetăţii
noaptea
are un zbor elegant
dacă întâlneşte lumina
scoate un ţipăt scurt
sfâşietor
zboară prin bezna durerii
cu aripile taie cenuşa clipelor
fugărită de propria imagine
care o macină
cu tine am vrut să văd pasărea
cum migrează în arbori
o nefericire prefăcută-n înger
prin întuneric
iubirea noastră aprinsă de îndoieli
Comentarii
Oseară bună!