Am ars ca o torță
Și inima mi-i scrum,
De dorul tău,
Un dor nebun...acum
M-a-mprăștiat vântul
În patru zări
Și la tine-n drum,
La mari depărtări.
Dorul te-apucă, de-odată,
- Amintindu-ți de mine –
Că inima mi-a fost curată
Și-n întregime-ți aparține.
Acum o cauți prin cenușa
Împrăștiată pe câmpie
Și-ți dai seama că la ușă
Nu-ți mai bate nici o bucurie
(Și inima ți-e goală si pustie)
Ale tale lacrimi de-or să cadă,
Din cenușă o sa renască
Inima mea,prefacută-n
Mândra pasăre măiastră.
Să îți cânte
- La fereastră -,
Să te-ncânte
Pasărea măiastră
Renăscută din cenușă,
S-o primești
- De-ți bate, sfioasă, la ușă -,
S-o cinstești și s-o iubești,
Să-și ia zborul
Și să-ți poarte
Dorul,
Cât mai departe.
S-aducă-napoi
Odorul,
Din inimă să-ți umple
Golul.
MdRaesculum iulie 2009/Rev. 05.2011
-->
Comentarii
Mulțumesc ,Lenuș și Mihaela!
O zi cu bucurii!
cu drag
Cu prietenie Lenuş