Când clipe trec și-n calea ta nimic
Și nimeni nu te mai urneste
E-un semn c-ai devenit prea mic
In fața astei lumi mărețe.
E-un semn că parcă timpu'-a stat în loc
Din lungul lui vârtej spre nemurire,
Doar tu stingher, tăcut, fără noroc,
Pășești cu pași înceți spre fericire.
Dar pașii tăi s-au rătăcit în visul
Pierdut amarnic într-o vară
Si hoinărești spășit în paradisul
Amintirilor de-odinioară.
Căci tot ce ai din lungul drum al vieții
Rămâne-n suflet, inimă și gând,
Frumoșii ani, trecuți, ai tinereții
Nu-i poți întoarce înapoi nicicând.
Iubirile pierdute altădată,
Ce-n zorii vieții greu te-au chinuit,
Ai vrea si-acum să simți încă o dată
Cum te mai chinuie, măcar un pic.
Caprar Florin
-->
Comentarii
Multumesc frumos doamna Maria !
Căci tot ce ai din lungul drum al vieții
Rămâne-n suflet, inimă și gând,
Frumoșii ani, trecuți, ai tinereții
Nu-i poți întoarce înapoi nicicând....frumos, sensibil, scris cu sufletul, felicitari...
Multumesc frumos doamna Lenus !
Frumoase versuri!