03. (madrigal)
~ Frunza de argint ~
primele semne ale toamneit
Păşind pe argint (3)
despre gleznele tale zglobii prin frunze
Pășești ușor pe trotuar,
Ca un vârtej de frunze vii,
Ai un pantof atâta de rar,
Și glezne fine și zglobii.
Septembrie îți dă ocol,
Să-ți prindă pașii în cadență,
Lăsând în urmă un decor gol,
Uimit de-a ta vie prezență.
Alergi prin parcul îngălbenit,
Cu grație de căprioară,
Iar argintiul cel smerit
Sub talpa ta din nou învie iară.
---
Dedicaţie: Pentru tine, cea care transformi prima suflare a toamnei într-un dans al bucuriei. Tu, care porți în priviri căldura verii și în zâmbet prospețimea dimineților de septembrie. Această culegere este un tribut adus frumuseții tale unice, un joc în care argintul frunzelor devine fundalul perfect pentru lumina pe care o emani. Îți dăruiesc aceste versuri ca pe un zâmbet cald într-o zi răcoroasă. Te iubesc în fiecare anotimp!
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii