In noaptea grea a visurilor seci
Nemărginita zare m-aștepta,
Să plec și dus să fiu în umbre reci,
Să nu m-abat vreodată-n calea ta.
Dar am trimis ‘nainte gândul meu
Si stau s-aștept acuma un răspuns,
De nu cumva găsește pasul tău
Pe drumul trist și greu, de nepătruns.
Si l-a găsit, dar l-am trimis din nou
In altă zare,și în alt’-apoi ,
Si stau închis aici ca-ntr-un cavou
Iar pasul tău îmi amintea de noi,
De clipa când, odată, fericiți
Pășeam pe urma lui neîncetat,
Fiind de dragoste-mpliniti
Simțeam al său fior de neuitat.
In neagra noapte stând întins pe pat
Un zgomot surd se-aude pe verandă,
E pasul tău sau oare am visat?
Dar simt o fin-aromă de lavandă…
Caprar Florin
-->
Comentarii
Multumesc frumos doamna Emilia Popescu Rusu !
Frumoase versuri!